duminică, 4 decembrie 2011

La multi ani mie!! - ce urasc la zilele de nastere

   Azi a fost ziua mea. 17 ani. Suna asa mult, nu? Si ce e mai ciudat e ca nu ma simt deloc ca la 17 ani, apropo de intrebarea aia idioata "Si, cum te simti la x ani?". Pai, cum as putea sa ma simt? Sigur nu intr-un fel anume. Nu poti sa ai doar un singur sentiment un an intreg, cat ai varsta respectiva. 
   Da, si mai e o alta intrebare, la fel de ciudata, "Cum ti-ai petrecut ziua?". Mda.. cum ai putea sa ti-o petreci? Stiu ca sunt mai multe feluri de a o petrece, dar, credeti-ma, persoanei care v-a intrebat asta, nu ii pasa deloc. Tot ce vrea e un raspuns monosilabic de genu' "Biiineee..". 
   Apoi ar mai fi faza cu urarile. Ce e cu ditamai urarea in care ii spui de sanatate, fericire, noroc, bani si mai stiu eu ce altele. E de ajuns un "La multi ani!" sincer dacat o urare kilometrica care nici macar nu vine de la tine (majoritatea le iau dupa " 'net", dar nu recunosc nici morti, ce vrei sa zici ca ei nu stiu sa compuna ceva frumos, dar asta e deja alta discutie.)
   Sau mai sunt persoanele care nu iti trimit un mesaj cat 3 ci mai exact 3 litere "Lma", care ar vrea sa insemne La multi ani!. Stiu asta pentru ca si eu am primit unu si mi-a luat cateva minute bune pana mi-am dat seama ce scrie acolo,era si 7 si ceva dimineata...
   Si de aici ajungem la persoanele foarte matinale si cu asta ma refer la cele care ta suna sau iti sau mesaj pe la 6-7 dimineata, cand somnul e mai dulce. Frate, daca tu te trezesti la ora aia nu inseamna ca trebuie sa ii trezesti pe toti, nu? Si mai e o categorie, cele care te suna seara tarziu, nu cu o zi inainte, ci in ziua respectiva pentru ca vor "sa fie ele ultimele care iti spun La multi ani. Dar nu sunt. Toti avem prieteni care uita, sau nu dau de noi in ziua cu pricina si va spun dupa, deci nu au cum sa fie ele ultimele.
   Apoi, lucru cel mai enervant pentru mine, urarile telefonice care dureaza ore si tu nici macar nu poti sa spui o propozitie, macar una, nu mai mult. Tot ce poti sa spui e da, da, da, bine, multumesc, multumesc, multumesc(asta in timp ce persona care te-a sunat inca vorbeste), apoi cuvintele magice, care alunga tot raul: "Pa, pa!"
   Si mai sunt si rudele alea pe care nu le suporti, dar iti stiu ziua de nastere si trec pe la tine, neinvitate si neanuntate, bineinteles, sa vada ce faci la x ani... Si nici macar nu iti aduc ceva acolo, ca ,de e ziua ta, dar asteapta sa fie puse la masa si toate cele. Dar fac parte din familie asa ca nu poti sa le dai frumos pe usa afara, nu?(Eu una pot)
   Pentru final am lasat, cantecul de "La multi ani!". Stiti momentul, toti trecem prin el. Toata lumea canta, poate canti si tu, dar nu poti sa faci nimic altceva. Sau cel putin eu una nu mi-am dat seama ce ar trebui sa fac si imi sarbatoresc ziua de 17 ani....
   Celor care iubesc zilele de nastere, le place sa fie in "lumina reflectoarelor" pentru o zi si sa primeasca cadouri idioate(ca niste accesorii pe care tu nu le-ai purta niciodata sau alte lucruri de genu') si sa multumeasca zambind cand le vad, le cer scuze. Dar eu chiar nu suport asta, de aceea majoritatea prietenilor mei nu stiu cand e ziua mea.
   In fine, "La multi ani mie!" pentru ca doar o data in viata fac 17 ani, o alte expresie... renumita.
  
   

joi, 1 decembrie 2011

Inceputuri...

   Cum este inceputul blogului meu, am decis sa vorbesc despre inceputuri. Daca nu o sa va plictisesc si o sa cititi pana la cap, sper sa invatati ceva de aici. 
   Fiecare zi este un nou inceput, o noua sansa. Mai nou, toti folosesc asta, incat aproape a devenit un cliseu. Insa e adevarat.
   Cu totii ne dorim sa avem alta viata in masuri diferite, dar nimeni nu face nimic in privinta asta. Toti facem ce suntem obisnuiti sa facem, ne urmam rutina in care suntem cufundati pana la gat si nimic mai mult. Ei bine, sa stiti ca puteti sa faceti ceva. Nici macar nu e greu. Vreti sa fiti intr-un anumit fel, atunci ce mai asteptati? Nu o sa vine nimeni sa faca asta in locul vostru. Incepeti-va inceputul!
   Eu am inceput acest blog. In curand o sa incep un nou desen sau o noua carte si noi prietenii. Chestia e ca totul are un inceput. Viata, prietenia, dragostea, ura, scoala, o vacanta, o carte, un film, o melodie.
   Sunt multe persoane carora le e frica sa inceapa ceva, dar  nu ar trebui sa le fie pentru ca inceputul e cel mai frumos lucru din orice poveste. Toata speranta si visurile de la inceput nu se compara cu nimic, asa ca incepeti ceva si de dragul de a incepe ceva, nu numai din motive solide. 
   Si cand incepeti ceva, nu il incepeti tristi si vlaguiti. Incepeti cu zambetul pe buze si cu speranta urcata la cote mari. Trageti aer in piept si faceti primul pas, urmatorii vor veni singuri.
    .